Una dintre consecintele celui de-al doilea razboi mondial, respectiv exterminarea in lagarele mortii a celor sase milioane de evrei (alaturi de alte milioane de cetateni din tarile ocupate de nazistii germani), numai pe motiv ca apartineau unei alte rase, sau nationalitati, a constientizat, incetul cu incetul faptul ca noua ordine politica globala instalata dupa razboi nu mai poate permite repetarea unui astfel de fenomen si pentru a fi contracarata orice incercare de genocid pe motive etnice sau alte motive, comunitatea internationala trebuie sa elaboreze legi, sa creeze organizatii si sa ia masuri energice, chiar pana la interventii militare, pentru a impiedica aparitia sau proliferarea lui. In acest context se inscriu solutiile, poate inca departe de a fi perfecte, din Bosnia si recenta operatie aeriana a Aliantei atlantice in Kosovo. Din ce in ce mai mult, principiul neamestecului in treburile interne isi schimba continutul, el nu mai este si nu trebuie interpretat rigid, respectarea drepturilor omului prevaland asupra ideii de neamestec. Ilustrativa este in acest sens declaratia lui Nicole Fontaine, presedinta Parlamentului European care a afirmat, chiar la Ierusalim, ca reactia "foarte ferma" a UE fata de accesul la putere a extremei drepte in Austria se explica prin faptul ca Uniunea Europeana este o "comunitate de valori, nu numai o zona de liber schimb". "Nu am fost inspirati de Israel, reactiile noastre au fost spontane", a mai precizat Nicole Fontaine referindu-se la masurile luate de statul evreu de a-si rechema ambasadorul si de a reduce la minimum orice contacte cu Austria. Massimo d`Alema, presedintele Consiliului de Ministri din Italia, a subliniat, la randul sau, ca actiunile UE impotriva guvernului austriac nu pot fi considerate "un amestec in treburile interne ale Austriei sau un complot socialist. Respingerea rasismului este o obligatie, in caz contrar te situezi in afara Europei", a spus el. Secretarul de stat al S.U.A., Madeleine Albright, a afirmat, de mai multe ori, ca Washingtonul va supraveghea atent Austria pentru a vedea daca noul guvern "isi respecta promisiunile in materie de pluralism democratic si drepturile omului", facand referiri concrete la "importanta protectiei drepturilor minoritatilor si imigrantilor si solutionarea unor probleme in suspensie din perioada Holocaustului".

In mod paradoxal, succesul politic al lui Jörg Haider isi are originea tocmai in principiile democratice sustinute de Austria si in calitatea sa de membru al Uniunii Europene. In perioada postbelica, pana la disparitia Cortinei de Fier, Austria a fost o tara deschisa imigrantilor. Legislatia foarte permisiva in acest domeniu a facilitat acordarea de azil politic sutelor de mii de transfugi din Est. In 1956, Austria si-a deschis granitele, primind zeci de mii de unguri care s-au refugiat dupa infrangerea revolutiei. In 1989, ea si-a deschis din nou granitele in fata miilor de refugiati din Germania de est care au trecut acolo din Ungaria si Cehoslovacia. Somajul in randul austriecilor, care nu s-a datorat in primul rand imigratiei, a fost foarte bine exploatat de programul politic al lui Haider care, de ani de zile le explica concetatenilor lui ca strainii, imigrantii sunt de vina ca ei sunt someri si, deci, ar trebui scosi din tara. Ascensiunea la putere a unui partid de extrema dreapta in Europa cu traditii democratice si absenta condamnarii unei astfel de evolutii este un puternic stimulent si pentru alte par-tide europene de aceeasi orientare, care, din pacate, exista. De pe-acum Belgia s-a aratat preocupata de perspectivele Blocului flamand, tot de extrema dreapta, care a inregistrat o crestere in randurile electoratului. In Franta, daca legea electorala nu i-a permis formatiunii politice a lui Jean Marie le Pen sa patrunda in parlament, partidul sau a cucerit numeroase locuri de consilieri in alegerile regionale si locale si este prezent in Parlamentul European. Mai aproape de noi, la ultimele alegeri legislative din 1998, in Adunarea de Stat din Ungaria actioneaza si Partidul Adevarului si Vietii al extremistului Istvan Csurka. Asa cum a declarat premierul Israelului, Ehud Barak, acest nou guvern austriac dovedeste ca "mai trebuie depuse multe eforturi pentru a lupta impotriva rasismului. Israelul considera ca mobilizarea mondiala pentru un razboi impotriva neonazismului, rasismului si xenofobiei este o prioritate absoluta".

EVA GALAMBOS

Auschwitz? Nu am auzit...

NEGAREA HOLOCAUSTULUI: Asalt asupra adevarului si memoriei

DACA DL JÖRG HAIDER CITEA: Placutele din cariera de piatra de la Ebensee

Socrii mei au batut in peretele muntos de la Ebensee placa de marmura adusa de acasa, din Romania, alaturi de numeroase alte placute cu nume ale unor oameni din Europa, morti dupa o munca injositoare in acel lagar din muntii Austriei.

De ce s-a petrecut acest lucru intr-o tara atat de civilizata ca Austria, de ce au murit oameni acolo...?

Familia socrului meu, Emeric Popper din Episcopia Bihorului a suferit in primavara anului 1944 actiunea turbata a trupelor hortiste: casa a fost distrusa si arsa, mama impreuna cu bunica au fost transformate in cuptoarele de la Dachau in fum, cei trei frati au ajuns in diverse lagare de munca din Ungaria si Germania (erau tineri de 20, 17 si, respectiv, 14 ani), tatal a ajuns in lagarul de munca la Ebensee in Austria.

In 1965, dupa 20 de ani, socrul meu si-a redescoperit doi frati in viata in Israel; cei doi frati ajunsesera in Tara Fagaduintei dupa un lung sir de evenimente deosebit de grele pentru viata lor si au devenit membri ai unor chibuturi, iar apoi militari ai Statului Israel. Moshe Hameiri (Popper), unul din frati, a revenit de atunci aproape in fiecare an la Oradea, la familia fratelui sau spre a fi cat mai aproape de rude si spre a-si obloji la Baile Felix ranile capatate ca maior de marina, in 1956.

El mi-a povestit cum, in toamna anului 1944, la cateva luni dupa ce fusesera goniti si stramutati din casa lor de la Episcopia Bihorului, dupa ce-si pierduse sotia si soacra, nestiind nimic despre soarta copiilor sai, tatal Martin Popper in lagarul de la Ebensee (Austria) a dorit cu ocazia sarbatorii de Iom Kipur - ziua cea mai lunga si neagra a poporului evreu, sa-l respecte pe Dumnezeu. A hotarat ca in ziua de post lung sa nu participe la lucru si sub pretextul ca ar fi bolnav sa ramana in infirmeria existenta pe langa lagar. In ziua de Iom Kipur soldatii hitleristi au impuscat pe toti cei care se gaseau bolnavi in paturile de la infirmerie, motivul lor fiind acela de a se debarasa repede de cei care ii impiedicau sa fuga din calea finalului unui razboi nedrept, pe care armata germana l-a pierdut. In concertul european actual atitudinea Romaniei se inscrie, alaturi de toate fortele democratice, spre a spune un NU hotarat unor asemenea tendinte care nu au ce sa mai caute in acest an 2000, ultimul an al mileniului II. Prin cuvantul domnului presedinte Emil Constantinescu, la Ierusalim avem convingerea fermitatii acestei atitudini.

Am retinut, de asemenea, atitudinea guvernului austriac vizavi de cetatenii Romaniei in totalitate atat in acordarea de vize cu foarte mare dificultate, cat si a diferentei care se face fata de romani socotindu-i pe acestia ca sunt o categorie de hoti aparte din Europa si din lume.

Romania si romanii sunt un popor cu vechi traditii in Europa, cu o istorie si cu o cultura latina deosebit de bogata, cu influente asupra multor tari din Europa, o tara care are si influente austriece pastrate din perioada Imperiului Austro-Ungar. Dar, Austria trebuie sa-si reconsidere atitudinea fata de Romania, Austria trebuie sa tina cont si de nenorocirile pe care le-a adus in timpul celui de-al doilea razboi mondial unor cetateni de origine romana (Ebensee este un exemplu).

Austria nu trebuie sa uite ca demonul cel rau al fascismului, Hitler, s-a nascut acolo, ca foarte multi cetateni ai sai au cautat sa exceleze intr-un fanatism hitlerist fara masura si ca nu cu foarte multi ani in urma chiar un presedinte al sau, Kurt Waldheim, a trebuit sa paraseasca scena politica internationala de rusinea ca ar fi fost ofiter SS. Istoria trebuie scrisa fara a se uita tot ceea ce a fost negru in anii acestia care au trecut, fara insa a pastra tendinte de razbunare.

Austria trebuie sa ramana pentru noi o tara frumoasa, cu o capitala a valsului - Viena, cu frumusetea inestimabila a muntilor si lacurilor, cu splendoarea jocurilor sportive de iarna, cu calitatea deosebita a oamenilor sai, cu traditiile de democratie europeana. Dorim ca generatia de astazi din Austria sa nu-si mai aminteasca cu rusine de unele locuri din tara unde au murit oameni, unde a curs sange de oameni nevinovati, numai pentru ca nu s-au nascut spre a fi arieni.

Dar sa nu uitam niciodata tot ceea ce s-a intamplat in Austria atunci cand au fost zile negre pentru Europa.

Conf. dr. CORNEL SABETAY