Filmul "Orasul fara evrei" ("Die Stadt ohne Juden"), un lung-metraj profetic realizat in 1924 de regizorul austriac Karl Breslauer, a fost prezentat, duminica 26 octombrie, in premiera in Romania, in cadrul Festivalului de cultura idis de la Iasi, informeaza organizatorii. Bazat pe un roman de Hugo Bettauer, filmul infatiseaza expulzarea a mii de evrei considerati responsabili de criza economica dintr-o tara numita Utopia. Evenimentul a fost organizat cu sprijnul Ambasadei Austriei in Romania. (din newsletterul Divers)

Joi a fost ultima zi a Festivalului international de teatru "Avram Goldfaden", desfasurat timp de o saptamana sub genericul "Primul teatru idis din lume si comunitatile evreiesti din Europa Centrala si de Est: circulatia artistilor si a ideilor".

La initiativa Centrului cultural francez din Iasi, unul dintre principalii organizatori ai festivalului, alaturi de Teatrul National "Vasile Alecsandri" si Ministerul Culturii si Cultelor, manifestarea de la Iasi va deveni un moment dintr-o serie intreaga de evenimente culturale, proiectate a avea loc pana in luna martie 2004, si care vor urmari itinerariile parcurse de catre pionierii Teatrului idis.

Directorul Centrului cultural francez, dl. Paul-Elie Levy, a declarat unui redactor al ziarului Adevarul: "Iasiul dovedeste o data mai mult vocatia dialogului multicultural, un loc unde pelerinii trebuie sa calce cu grija, pentru a nu strivi polenul de sub asfalt, un loc din care, in acest an, Teatrul idis va pleca intr-un simbolic turneu european, pentru a crea noi punti de comunicare intre culturile Estului si Vestului".

Corespondenta din Praga de la Edelina Stoian:

Ciini vagabonzi, trotuare prafuite, o casuta amarita. Ne aflam in partea veche a orasului Constanta, la sediul Comunitatii Evreilor, dupa cum scrie pe o placuta, la intrare, linga poarta cu gratii. In vecini fatade jerpelite si peste tot - hirtoape. Si totusi, in contrast cu blocurile cenusii care te intimpina la intrarea in oras, cartierul vechi este aproape imbietor la umbra pomilor nodurosi si a boltelor de vita de vie...

Poarta cu gratii se deschide cu un scirtiit prelung. In curtea interioara - citiva barbati in costum si cravata. E simbata dimineata, e sarbatoarea Noului An Evreiesc. Conform traditiei, in scurt timp un rabin ar trebui sa inceapa ceremonia religioasa. "Care rabin?" ridica din umeri Carol Friedmann, seful comunitatii evreiesti din Constanta, si explica: "In toata Romania nu sint decit doi rabini practicanti, dar din pacate nu la Constanta, ci la Bucuresti si Timisoara. Si asta n-ar mai fi nimic, dar de citva timp la Constanta nu mai avem nici macar un cantor. Asa ca - ce sa facem? improvizam si noi cum putem".

Si asta - intr-o comunitate care inainte de 1941 numara 2.500 de membri. Astazi, la Constanta se mai afla doar vreo 60 de evrei care iau parte activa la viata comunitatii, majoritatea oameni in virsta, prea batrini ca sa-si mai faca bagajele si sa inceapa o noua viata in Israel, unde la inceputul anilor 60 au plecat multi evrei vinduti neoficial de regimul Ceausescu pentru 10 mii de dolari fiecare. Dupa executarea dictatorului, nu putini dintre cei plecati au inceput sa faca naveta Israel-Romania. Ca de pilda Benno Wechsler, originar din Buhusi,care se afla acum mai mult la Constanta unde este considerat un geniu universal de catre membrii comunitatii: stringe donatii, din cind in cind tine locul rabinului, preda cursuri de limba ebraica intr-o clasa improvizata: o incapere mica, pe perete un afis cu alfabetul ebraic.

Alaturi - intr-un birou saracacios mobilat, pe dusumeaua din scinduri innegrite, se inghesuie vreo 20 de persoane cu privirile indreptate spre Menora, candelabrul cu sapte brate din care lipsesc doua, si un covoras ros de timp, din catifea visinie, la mijloc Steaua lui David brodata cu fir auriu.

Ne aflam in "sinagoga" comunitatii evreiesti din Constanta. Inaintea celui de al doilea razboi mondial existau doua mari sinagogi: cea sefarda, in stil gotic-catalan, darimata sub regimul Ceausescu si sinagoga askenazilor, acum abandonata, in pericol sa se prabuseasca in orice moment...

Constanta, cel mai mare port naval romanesc de la Marea Neagra, unde au trait mereu laolalta, in buna vecinatate, romani, greci, turci, romi si evrei, are nevoie de o minune. Pentru ca, dupa cum spune israelianul Benno Wechsler din Buhusi, daca nu se intimpla o minune, in 10-15 ani la Constanta nu va mai exista nici un evreu (adaptare dupa revista "Juedische Allgemeine")

Revista "Curierul Romanesc" editata in Suedia de Silvia Constantinescu publica in numarul Iulie - Septembrie 2003 articolul "Relatii intortochiate evrei - romani la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial", semnat de dr. Slomo Leibovici Lais - presedintele Asociatiei Culturale Mondiale a Evreilor Originari din Romania (Acmeor).

Articolul reproduce pentru prima oara un document adesea citat din perioada finala a celei de-a doua conflagratii mondiale. Este vorba de scrisoarea pe care dr. W. Filderman i-a dat-o printului Stirbei, pe care autoritatile romane de atunci l-au trimis la Cairo, pentru a obtine de la comandamentul aliat ca nu numai armata sovietica sa intre in Romania.

"Scrisoarea - explica autorul articolului - i-a fost solicitata liderului evreu in conditiile infrangerii suferite de armata romana , impreuna cu cele ale Axei, cand Romania a cautat cai de tratative cu armatele aliate. In aceste momente grele pentru Romania, arata dr. Slomo Leibovici Lais, autoritatile, care ani de-a randul au dus o politica anti-evreiasca, si-au adus aminte de existenta "Sfatului Evreiesc", forul de conducere subteran din timpul Holocaustului, apeland la simtul lor patriotic in acele vremuri de restriste. Unul din conducatorii "Sfatului Evreiesc" subteran, Dr. W. Filderman, stiut pentru relatiile lui cu strainatatea, a fost solicitat sa inmanaeze printului Stirbey o scrisoare de recomandare. Am publicat aceasta scrisoare in addenda doctoratului meu si o prezint acum in public, ca un document graitor, care oglindeste o situatie de fapt in data respectiva".

In scrisoare - reprodusa in limba in care a fost scrisa, franceza - dr-ul Filderman afirma, intre altele, ca nu stie daca el si printul vor avea prilejul sa se mai revada, tinand seama de bombardamentele aliate si de amenintarile Germaniei, si califica scrisoarea sa si ca un ... testament. El scria ca intr-un asemenea moment se gandea la Romania, la poporul roman si prezenta cateva circumstante atenuante pentru faptul ca Romania s-a aliat cu Germania (ii fusesera luate teritorii recunoscute de aliati ca romanesti - Bucovina in Nord, Dobrogea in Sud, Transilvania la Vest si Basarabia la Est).. Amintind evolutia politicii externe romanesti, dr. Filderman facea, intre altele, si observatia ca declararea de razboi Axei ar fi insemnat pentru Romania ocuparea si s-ar fi asistat atunci la asasinarea elitei romaneasti fidele aliatilor, ca si a celor 320.000 evrei. El mentiona in scrisoare faptul ca datorita bombardamentelor multi romani s-au evacuat din Bucuresti si ca guvernul se pregateste sa faca acelasi lucru. In acest context, dr. Filderman nota: A muri, da! daca victoria o cere, daca fara moartea noastra victoria nu ar fi sigura sau ar fi amanata. In acest caz, nu numai ca ne vom supune dar vom binecuvanta moartea noastra, pentru ca vom avea consolarea ca supravietuitorii nostri vor fi liberi. Dar daca aceasta nu e absolut necesar... sa fie lasati sa suprvietuiasca putinii care inca mai traiesc.

Amintind de deportarile in care o parte din deportati si-au gasit moartea, liderul evreu mentiona: "... din fericire, imediat dupa intoarcerea din exilul in Transnistria, am luptat pentru a obtine repatrierea deportatilor supravietuitori si actiunea mea a fost incoronata de succes, pentru ca 7000 deportati au revenit deja, 5000 de copii sunt in drum si adjunctul d-lui maresal mi-a comunicat decizia maresalului de a repatria restul deportatilor..."